.

joi, 17 noiembrie 2011

Campanie pentru zâmbet

Mă, mă intrigă o chestie: zâmbetul care nu-i tocmai zâmbet, ba chiar cică e de rău. Da, de ăla de pe net e vorba. Stau ca tot omu' câteva ore pe zi călare pe net. Şi când m-am apucat de sportul ăsta, emoticonul de zâmbet însemna exact asta: un zâmbet. Că zâmbeşti. Că-ţi ridici colţurile gurii pentru că o idee, o amintire, o orice te-a făcut să zâmbeşti. Nu trist, nu melancolic, nu plin de regrete; zâmbet. Ca stare de bine. Cu gura şi cu ochii, şi cu tine tot.

Da' nu, că vezi tu, că şi netu' s-a metaforizat de la un timp încoace. Două puncte şi-o paranteză-dreapta nu mai exprimă stare de bine. E de rău. De cel mai rău. Că dacă primeşti un zâmbet, mamă-mamă, tunete şi fulgere, îngrijorare totală, cataclism şi apocalipsă.

În primă fază, n-am ştiut cum stă treaba. Şi zâmbeam ca inocentul, fără să ştiu ce semnale transmit. Apoi mi s-a explicat. Apoi, recunosc cu lăbuţa pe inimă, m-a corupt ideea: deci, dacă vrei să transmiţi că eşti aşa, cam trist, puţin întors pe dos şi nu tocmai în apele tale, bagi zâmbetul miraculos. Şi TANAAAAM! lumea percepe că nu ţi-e bine. Asta ca să nu spui direct: bă, nu mi-e bine. Stai şi tu puţin de vorbă cu mine, scoate-mă, reveseleşte-mă. Nu-i nevoie de cuvinte. Două puncte şi-o paranteză-dreapta fac asta pentru tine.

Numai că, din când în când, chiar zâmbeam pe bune. Şi lumea sărea din toate părţile: ce-ai? ce s-a întâmplat? eşti bine? Cu sprânceana ridicată a mirare, răspundeam sincer că da. Şi-apoi mă prindeam de confuzia creată. Zâmbetul ăla a început să-mi dea bătăi de cap.

Aşa că decid: de azi înainte, două puncte-paranteză dreapta revine la sensul iniţial. Îi dau zâmbetului, ce-i al zâmbetului. Fără zâmbete triste şi cu sensuri adânc ascunse; fără zâmbete metaforice; fără zâmbete care exprimă orice altceva decât happy. Dacă-mi zâmbeşti, o să-nţeleg că e de bine. Că ţi-a plăcut, că eşti fericit. Nici că eşti cu moralul la pământ, nici că ai nevoie de încurajare.
Şi-aşa nu spunem mereu exact ce gândim, şi-aşa e greu să pricepi ce-i în spatele anumitor cuvinte, dacă nici emoticoanele nu mai sunt pe cât de reale pe cât se voiau la început, deja e o confuzie totală şi-o discuţie haotică.

Azi militez pentru zâmbete sincere. Adevărate şi nestilizate. Pentru zâmbetul iniţial, care-i face şi pe alţii să-ţi răspundă la fel. Pentru un zâmbet cu adevărat zâmbibil. Who's with me?

Pân' la următoarea idee, la bună vedere!

10 comentarii:

  1. In ideea acestui articol: https://rusbianca.wordpress.com/2011/11/15/suparat/
    eu folosesc mult zambetele in dialogurile online...multi nu pricep ca de fapt un zambet din ala e doar o afirmare ca da, sunt de acord cu ce a zis, si uneori e doar un zambet normal.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) asta e ras de-adevarat,pe bune.
    Si uite de ce rad: acum cativa ani,nici n-aveam blog,comentam pe blogul unui domn si "ne hlizema" p-acolo.Era amuzant,eu comentam cu o denumire,venea altul cu una si mai nebuna,domnul raspundea,era chiar o sursa zilnica de amuzament.Nimeni nu stia pe nimeni in viata reala.Intr-o zi,o doamna,colega a domnului(era ziarist si stiam cine e,dar nu il stiam personal)intreaba cine sunt si eu zic "cum domnul nu stie cine sunt sa iti spun eu,bla,bla,bla si la urma pun :)" sa vada ca nu ma iau de ea.A luat foc,ca mi-a scris "ia te uita cum intrebi ceva cum sar unii.Auzi duduie...",deci am ras cu lacrimi,nici nu i-am mai raspuns,ca n-avea rost si nici proprietarul nu era de vina.
    D-aia rad ca acum imi dau seama,ca eu sunt de vina,ca am pus :)

    RăspundețiȘtergere
  3. eu sunt:) ca nici eu nu stiam chestia... adica, la mine, zambetul e zambet:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Rus Bianca - tocmai! deci să refacem zâmbetul! s-o facem campanie multicunoscută:P

    RăspundețiȘtergere
  5. @Fetita Junglei13 - ai creat confuzii cu zâmbetul ăla. de-asta spun: fără confuzii, doar zâmbete reale:)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mihaela ( Catwoman) - aşa, aşa; avem nevoie de întăriri;)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger