.

luni, 25 octombrie 2010

Tv? Care tv?

Am crescut cu televizorul în casă. Am prins şi tv-ul cu lămpi, pe care trebuia să le înlocuiască tata periodic, sau trebuia să le mai fixeze, să le mai bibilească, pentru a porni ca lumea. Tv-ul Diamant sau ceva de genul ăsta, cu butonaşe vreo 6 la număr, pe care puteai prinde o "multitudine" de posturi, dar nu puteai fixa decât fix 6. Perioada cu antena pe bloc; nervii ăia nervoşi şi indignaţi când, la fiecare vânt mai puternic imaginea dispărea, sau o vedeai dându-se din ce în ce mai repede peste cap. Bineînţeles că exista şi posibilitatea ca antena noastră să fie deranjată de un vecin care s-a dus să-şi aşeze antena proprie şi personală şi, fără pic de milă, a debusolat-o pe a noastră. Şi du-te, tata, la 10 din noapte, să vezi ce are pârdalnica de antenă de strică imaginea iubitului conducător. Asta până când a decis că e mai rentabil s-o mute în balcon. Şi ţine, Camelia, de antenă, pentru a-i găsi poziţia perfectă, pentru a convinge imaginea să nu se mai mişte, pentru a vedea cristal filmul transmis cu dragoste de ruşi sau de bulgari.

Mă rog, am crescut, după cum spuneam, cu televizorul în casă. Desene cu Mihaela, cu Lolek şi Bolek, cu lupul şi iepuraşul; filme româneşti, filme ruseşti, filme să fi fost, că stăteam lipită de ecran. Mai aveam puţin şi nu mai respiram, doar pentru a nu pierde nici o secvenţă. Când a apărut "cablul", cu posturile noi şi şmechere, deja aveam tv color, şi nebunia atinsese cote maxime. Am văzut tot ce se putea vedea: ştiri, piese de teatru, documentare; la un moment dat stăteam cu programul, studiat din scoarţă-n scoarţă, notat, însemnat, înconjurat şi respectat; era cartea mea de căpătăi, biblia proprie şi personală, calendarul după care mă ghidam. Ştiam zilele săptămânii în funcţie de ce X-files sau La limita imposibilului se "transmitea". Ştiam că e week-end sau nu, în funcţie de cât de devreme începeau filmele, în funcţie de ce transmitea TCM-ul, în funcţie de televizor.

Nu-mi imaginam viaţa fără tv. Era parte din mine, din lumea mea, era lumea mea. Dar, la un moment dat, inevitabilul s-a produs. Ruptura a fost bruscă, dureroasă mai mult pentru el, totală. Da, pe undeva după o bucată de facultate, l-am părăsit. Relaţia noastră nu mai mergea. Şi, exact ca-n filme, se potrivea de minune replica aia stupidă "it's not you, it's me". A trecut nu pe planul doi, ci pe un plan total inexistent pentru mine. Emisiuni? Nu mă pasionează. Filme? Compul să trăiască. Pot vedea ce vreau, când vreau, pot să iau o pauză fără să pierd nici o secvenţă, e mai pe aceeaşi lungime de undă cu mine.

Când spun că nu mă uit la televizor, prima reacţie e ca-n anime-uri: ochiii maaaari, gura puţin întredeschisă, o privire semineîncrezătoare, semi "săraca, e nebună". Păi, pe bune acu', de ce m-aş uita? Ştirile de ultimă oră, oricum le aud de pe la ceilalţi, care nu se pot opri să nu comnteze "fată, ai văzut ce grevă a fost?" sau "săracul ăla, ai văzut cum s-a sinucis el din dragoste?" Dacă mă interesează câtuşi de puţin subiectul, cer lămuriri suplimentare; întotdeauna se găseşte cineva care să-şi ia rolul de crainic şi să mă ajute să completez bucăţelele lipsă. Ba chiar, dacă vreau să ştiu toată povestea, pot să-i dau un telefon maică-mii, să mă pună la curent cu partea reală şi adevărată a poveştii. N-a fost până acu' nici o ştire care să mă facă să apelez la măsuri atât de disperate, dar niciodată nu-i prea târziu.

Plus că există mereu câte un grup care să povestească nu'ş ce emisiune, cu nu'ş câte inimi rănite; mereu există varianta "radio şanţ" care să povestească, care să comenteze, care să se burzuluiască pe nu'ş care, care nu'ş ce-a făcut, şi, fată, cum să faci aşa ceva, doar ai un renume... Ei, fată, pentru bani, îţi spun eu, cine să stea cu el pentru altceva decât bani? Şi, fată, ascultă la mine, dacă ăstia nu se ceartă până mâine, să-mi spui mie "cuţu". Ei, fată, da' ai văzut săracii oameni cum plângeau că şi-au pierdut casele? Da' ăla de i-a ajutat să şi le construiască la loc, ce suflet, fată, pâinea lui Dumnezeu, şi altceva nimic! Ei, fată, nu putea să le dea şi celorlalţi, că are de unde! Ei, fată, lasă că e bine şi aşa, oricum a făcut mai mult decât guvernul, care a tăiat pensiile, şi săracii profesori, iar sunt în grevă, da' cutremurul de ieri, da' trenu' care a deraiat, da' aia de s-a combinat cu elevul, da' ai văzut cum nu i-au dat premiu pentru că şi-a declarat fals vârsta, şi, şi, şi...

La ce să-mi mai trebuiască ştiri, dacă le ascult gata comentate în fiecare zi? Dacă-mi dau interesul, ştiu şi fiecare episod din "noră pemtru mamă"; asta dacă şi numai dacă n-ar ajunge, la un moment dat, insuportabil, şi noroc de căşti că mă mai suportă, şi mă ajută să trec direct pe "postul de muzică", aka mp3 player-ul, care-mi cântă duios exact ce vrea sufleţelul meu să asculte în momentul cu pricina, fără pauze publicitare.

Da, nu mă uit la tv. Da' de filme tot n-am reuşit să mă vindec. Oricum realitatea din "muviez" pare puţin mai faină decât ce prind a fi realitatea actuală. Atât.

32 comentarii:

  1. Nici eu si nu-mi lipseste deloc :P. Singura exceptie o face "Apropo tv" dar noroc ca acum o gases si online :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Alexandra - exact! dacă te interesează cu adevărat ceva, oricum găseşti lejer on-line. De ce să ne mai complicăm cu "cutia cu minuni"?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma uitam la niste seriale de-alea de-mi plac, gen csi, dr house, dar, cum spuneai, le-am reperat pe net si chiar nu-mi mai trebuie. Fac ochii cat cepele cand aud comentate scene de genul Darie si consoarta; cum se iubesc ei fara jena in vazul lumilor. Dar tot nu-mi este dor. Si de filme nici eu nu ma las. Nici ele nu ma prea slabesc pe mine. Si mai sunt si cartile, mult mai frumoase decat "Nora pentru mama" sau alte bazaconii d'astea. Nici ziare nu citesc. Ca m-am saturat de tot felul de stiri. Vreau sa fiu surprinsa cand imi ia din salariu, sa fiu surprinsa cand o fi dobanda la banci 5% :)) Dar conflictul meu cu tv-ul este recent, de cateva luni. Pana atunci nu concepeam viata fara o stire, fara o chestie, gen "dansezi..." unde puteam zambi condescendent la cazaturile lui Bote sau mai stiu eu ale cui. Gata cu tv-ul. viitorul e camputerul si-ale lui facilitati! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. tv, a(nother) fake reality ... ce-mi aminteste de "Eyeborgs (2009)" din care citez aproximativ:

    - you wanna tell me i can't trust my own eyes?
    - it's their eyes ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici eu,suntem un fan club.
    Mai prind,pe la cel din bucatarie,cate un film romanesc sau ceva interesant,in rest,le-aud in toate variantele posibile.
    Cand eram mai mica (te rog sa observi mai-ul)am invatat ce e ala curent electric, din cauza tv-ului,ca am vrut sa-i iau inelul Arabellei si m-a prins tata,cand mai aveam de demontat un singur surub la capacul tv-ului Temn 6,rusesc,pe lampi.
    Noi aveam antena pe casa,si-apo,cand au aparut cele "lighean",pe o teava,deasuprta boltei (nu ceresti,ci de struguri) si eu eram delegata cu reglatul televizoarelor,intotdeauna. :)) sus pe scara, jos la tv si tot asa.
    Unde mai pui ca pe vremea cealalta,ca sa prindeum un meci la bulgari apelam la furculita de aluminiu sau vecinii,ce stateau mai jos cu cateva sute de metri,apelau la ligheanul de aluminiu.

    RăspundețiȘtergere
  6. @INTJ - într-un fel avem nevoie şi de realităţi false; doar că, pentru mine, deja e prea mult:P

    RăspundețiȘtergere
  7. @Fetita Junglei13 - am observat "mai"-ul:P

    pentru mine era vorba de ieşit doar din casă în balcon dar, frate, era un balcon lung:)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu astea o crescut Napocelu:
    http://napobloghia.wordpress.com/2010/04/01/personajele-mele/#comments
    Ma uit cu placere si acum la tv mai ales ca mi-am cumparat un lcd full HD si-n grila am canale in format HD. Emisiunile culturale de pe TVR HD le vizionez, documentarele in HD si sportul. In rest TCM-ul, TVR Cultural si canalele cu documentare sunt cool si azi pentru mine. In rest tot pe acelasi lcd dupa ce il leg cu fire de laptop, vizionez filme tot in format HD. Totusi un televizor cu ecran mai mare decat cel al laptopului, iit ofera o alta placere.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Napocel - waaa...îţi dai seama că le-am devorat şi eu, nu?:P

    cred că, pân' la urmă, netul dă dependenţă; oricum găsesc tot ce vreau pe el; nu mă mai complic şi cu tv în cameră:P

    RăspundețiȘtergere
  10. Tine si de clasic, o duminica dupamasa c-o cafă, o bună țigară-nconjurat de familie sau prieteni, calare pe un film bun.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Napocel - poi, da; numai că la mine tv-ul e înlocuit de comp:D

    RăspundețiȘtergere
  12. In case ecranul mare va fi prezent si pe viitor; chiar cerut mai mult. Că va reda și netul e o realitate deja. Că i se va schimba denumirea din televizor în mai știu io ce altă denumire, e altceva.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Napocel - la mine-n casă să nu calce:)) rămân tradiţional la calculator:))

    RăspundețiȘtergere
  14. Aiaiaiai că nici o țâră nu cedezi. O să calce, 'ei vede' numa'! Na fi numa' după tine mai ales când de un mire te vei ține! He he he he he

    RăspundețiȘtergere
  15. @Napocel - :)) asta-i altă parte a problemei: nu mă va ţine nici unul, pentru că nu va exista nici unul:))))

    RăspundețiȘtergere
  16. Ha ha ha ha ha ha, țapănă și-n astă chestiune. Nu te-ai lăsa nici mortă!

    RăspundețiȘtergere
  17. @Napocel - păi, în situaţiile pe care le cunosc, şi le ştiu, şi mă ştiu, cum să mă las?:))

    RăspundețiȘtergere
  18. [...] ridica privirea trist la monitor shi ofta - ehhhhhh, ce shtie napocel, el nu poate vede dincolo de orizont, sigur e convins ca totzi ar trebui sa semene cu napocenienii...

    RăspundețiȘtergere
  19. @deus_pax - nu-i înţelege pe camelieni, nu?

    P.S. - :P

    RăspundețiȘtergere
  20. cu sigurantza nu ... napocenienii, dar mai ales napocelienii (o civilizatzie izolata pe o planeta de la marginea sistemului napocenian) nu pot fi suspectatzi de cognitivitate premeditata, ei doar accepta o realitate mimetic-reala in care, sa recunoashtem, treb'e sa fie extrem de confortabil sa exishti...

    P.S. - :P

    RăspundețiȘtergere
  21. @deus_pax - sincer, tare bine era să fiu "cu acte de Cluj":)

    P.S. - :D

    RăspundețiȘtergere
  22. n-ash baga mana in foc pentru sinceritatea ultimei afirmatzii :)))))))))

    P.S. - :P

    RăspundețiȘtergere
  23. [...]poi, zic shi eu... - spuse el tragand ganditor din calumet - o lobotomie cerebrala orice ai zice shi oricum ai numi-o ramane totushi o lobotomie cerebrala - ishi intoarse privirea spre focul intetzit de o pala bezmetica de vant shi se apleca incercand fara succes sa prinda cu mana creanga transformata ad hoc in protzap pe care sfaraia deja napocenianul vanat cu cateva ore in urma de cei doi, Camelia ii urmari amuzata cateva momente mishcarile stangace dupa care izbucni ridicandu-se - ufffff lasa-ma pe mine, pana ajungi tu la creanga se carbonizeaza - ocoli focul shi in trecere prin spatele petrerianului ii sufla calumetul cu o miscare bine tzintita... se apleca shi roti distrata napocenianul ce mirosea din ce in ce mai bine, shi apoi parca amintindu-shi de ceva ishi intoarse ochii spre petrerian shi-l cantari - te-ai gandit vreodata sa te tunzi???? - nope, cel putzin de f'o cinjpe ani, da' ce-tzi veni sa ma intrebi??? - camelia ishi intoarse privirea la foc privind parca prin el shi zambi shmechereshte - eh, ma gandeam la lobotomie shi urmarile ei - shi izbucni in ras acompaniata de hohotele petrerianului[...]

    P.S. :P

    RăspundețiȘtergere
  24. @deus_pax - waaa...da' nu voiam să-l frigem pe Napocel:(

    n-avem nimic cu napocel:P

    dar, revenind la lobotomie...sună biiiine pentru câteva persoane pe care le ştiu eu:P putem, putem? (sar în sus şi bat din palme dacă da)

    P.S. - :D

    RăspundețiȘtergere
  25. nu era vorba de napocel :))) raspunsul se voia ca un fragment dintr-o nuvela inca nescrisa in care lucru de-a mirarile deshi speciile lor, cameliaeni shi petrerieni, se urasc de moarte, doi predatori, reprezentantzi ai acestor lumi, inexplicabil, prefera sa vaneze impreuna pe taramurile planetei napocelia, cea mai departata planeta a sistemului napocenian, hat in galaxia ardealiana... eiiii, shi cameliaeanul dupa o vanatoare reushita in muntzii superbi ai napoceliei ishi exprima dorintza pana atunci nerostita de a trai pe aceasta planeta, sa experimenteze naivitatea de a crede ca dincolo de ceruri nu se mai afla altfel de forme de existentza... shi de-aici incepe fragmentul citat :))) inceputul shi sfarshitul (deshi nu exista) nu mi-am permis sa-l redau datorita scenelor extreme de violentza (vanatoarea in sine, respectiv ospatzul shi cafeaua de dupa) :)))

    cat despre lobotomie, bineintzeles ca se poate draga mea prietena, dar frica mi-e ca dupa ce le vom despica tzeasta potentzialilor o sa descoperim cu stupoare ca n-avem ce lobotomiza....shi vom rade exact ca in nuvela mea:)))

    P.S. - ;)

    RăspundețiȘtergere
  26. @deus_pax - predator, îmi place; urât, nu. bine c-am fumat pipa păcii:D

    hai sa vedem dacă găsim cevaaaa....eu vin cu specimenul pe care încercăm...vrei? zi, vrei?

    P.S. - :D

    RăspundețiȘtergere
  27. poi se urasc tocmai pentru ca ambele specii sunt predatori... e absolut natural, dar cei doi eroi nu se urasc, ba dimpotriva chiar "vaneaza" impreuna in secret...

    citesc shi mana imi freamata, lacoma de maner de maceta!!! sigur ca vreau, doar sunt petrerian!!! arata-mi tzinta shi hai s-o hacuim!!!

    P.S. :)))

    RăspundețiȘtergere
  28. @deus_pax - aşa da!:)) îmi place:)))
    ştiu victima...s-o punem la proţap, că mi s-a făcut foame=)))))))

    P.S. - ;))

    RăspundețiȘtergere
  29. yessss, ashtept cap compas!!!

    P.S. - ;))

    RăspundețiȘtergere
  30. @deus_pax - compasul e setat; victima ţi-o arăt la destinaţie;))

    P.S. - :D

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger